Problema era ca astia mici, la 7 respectiv 9 ani, devenisera mult prea sedentari si in consecinta, am hotarat sa facem o revolutie a jucariilor: o totala, brusca si aparent neplacuta (la inceput si din punctul copiilor de vedere), catre jucarii de exterior. Mai bine sa se joace afara decat sa ii vad ca stau in fata, in pozitii patrupede, plimband diverse figurine.
In consecinta, ne-am orientat catre role, biciclete, trotinete, tobogan si ce mai puteam depozita in curte. Important era, din punctul nostru de vedere, sa asocieze joaca cu iesitul afara, in parc, in curte, in locuri de joaca in aer liber. Chiar si jucariile de nisip au fost reimprospatate cu noi si interesante colectii... orice pentru a ii atrage afara.
Viitorul ne-a demonstrat ca nu am gresit deloc, cel putin acum cand se joaca, o fac afara, nu intre 4 pereti. Aparent insa orice avantaje comporta si ceva dezavantaje:
- cand mergem in parc, aratam ca si cum ne-am muta: avem in functie de activitatile preconizate, de la galeti de nisip, pana la greble, trotineta (ca poate ne dam si cu aia), minge, aparatori, casti de protectie (arata ca Anti-Tero, cand ii echipam complet).
- nu mai poate iesi singur cu ei in parc: este imposibil sa car atatea chestii si sa ii tin si de manute.
- cand ploua afara sau este frig, atmosfera din casa, este de doliu national
- spatiul de depozitare necesar, a crescut exponential: altceva este sa stochezi vreo 50 de figurine si altceva sa pui vreo 5 seturi complete de seturi de nisip, unele avand cazmale si lopeti atat de mari, de am putea linistiti sa incercam un tunel pana in Statele Unite, daca nu ne-am pune ceva probleme logistice cu balta aia mare. Nu de alta, dar nu sunt sigur ca Megalodonul ala a disparut de tot.
- se intampla sa plecam cu foarte multe jucarii in parc si sa ne intoarcem cu foarte putine. Nu m-as supara foarte tare sa fie invers, din nefericire nu prea se intampla.
- cand iesim cu pistoalele cu apa, nu intelegem de ce ei se joaca si noi plecam uzi din parc. In consecinta am hotarat sa ne cumparam si noi pusti cu apa si sa le aratam ca reciprocitatea it's a bitch.
- pentru ca s-au obisnuit cu jucariile de vorbeam eu mai sus, acum cand plecam in concediu, trebuie sa le caram dupa noi. Asta ma face sa regret ca nu se mai joaca cu figurine. Pana acum umpleam o plasa. Acum umplem o masina.
Punand in balanta insa toate aceste puncte oarecum negative cu cele mai putin negative, suntem multumiti de directia luata: nu ne mai este frica nici noua si nici lor, ca ne-am putea ingrasa. La cat alergam in parc, ei de noi si noi dupa ei, ar fi imposibil. Inafara de asta, bicicletele le cumparam mult mai rar decat bakuganii spre exemplu. Si chiar daca sunt mai scumpe, cand am tras linie, ne-am dat seama ca suntem pe plus. Nu mai auzim celebrele linii cu "eu ma plictisesc, eu ce fac?".
Si cel mai important, astia mici nu se mai cearta atat de des si par mult mai fericiti.