Regulile de circulatie pe strada sunt esentiale pentru protejarea copilului impotriva accidentelor, atat de frecvente in ultima perioada la noi in tara. Nu mai e mult pana cand micutul tau va pasi pentru prima oara singur pe strada si va fi nevoit sa infrunte o multime de reguli de trafic. De la invatarea culorilor semaforului, a semnelor de circulatie necesare pentru trecerea strazii si pana la traversarea acesteia numai pe zebra, micutul trebuie invatat sa se descurce in trafic.
Invata-l regulile elementare de mers pe strada de cand este mic!
invatare_reguli_circulatie_siguranta_strada
Inca de la 1-2 anisori este timpul sa incepi sa ii repeti constant regulile de circulatie pe strada. Invata-l sa nu mearga niciodata pe strada singurel si sa se uite in ambele sensuri inainte de a traversa, tinandu-l de manute.
Aminteste-i mereu sa stea numai pe trotuar cand va plimbati sau circulati pe strada si sa nu se aventureze pe carosabil pentru nimic in lume (nici daca scapa mingea sau jucaria etc.). Explica-i si de ce nu trebuie sa faca asta sau care sunt consecintele unui astfel de comportament.
Invata-l semnele de circulatie elementare pentru traversat strada!
In primul rand trebuie sa ii explici ca strada nu se traverseaza pe oriunde si ca exista cateva zone speciale in care poate circula in siguranta. Acestea sunt:
zonele cu semafor;
zonele cu marcaj pietonal - zebra;
zonele cu indicatoare "trecere pentru pietoni".
Micutul tau trebuie sa le invete pe rand. Explica-i pe intelesul lui cum se traverseaza pe la semafor, pe zebra sau in dreptul indicatoarelor, dar cel mai important este sa inteleaga ca si atunci cand este verde pentru pietoni, cand vede zebra sau indicatorul, trebuie sa se asigure ca toate masinile aliniate au oprit si abia apoi sa puna piciorul pe strada. In ziua de astazi, aceste marcaje sau indicatoare nu mai ofera siguranta nimanui, iar grijile si masurile de precautie trebuie intensificate.
Invatarea semaforului pare simpla, insa micutul trebuie sa inteleaga ca semnele care se aplica pentru pietoni sunt cele doua sub forma de omuleti si ca sunt in 2 culori: verzi si rosii. Nu trebuie niciodata sa se orienteze dupa culorile semaforului care ofera indicatii masinilor (cele 3 culori - rosu, galben).
Micutul tau trebuie sa stie ca daca a inceput sa traverseze, se afla la mijlocul strazii, iar semaforul pentru pietoni incepe sa palpaie, este timpul sa grabeasca pasul, deoarece in curand se va transforma in rosu. Incurajeaza mereu copilul sa nu zaboveasca mult pe strada, ci sa se grabeasca atunci cand trece strada, dar numai dupa ce se asigura ca indeplineste conditiile necesare, legate de marcajul, indicatoarele si zonele de traversare.
In cazul in care nu exista trotuare si indicatoare de trecere, invata copilul sa mearga mereu pe partea stanga a carosabilului, cat mai in margine, astfel incat sa aiba vizibilitate si sa vada cand trec masini.
Profita de toate plimbarile pe care le faci cu micutul tau pentru a-i exemplifica regulile de circulatie si a-l ajuta sa le invete, sa le retina si sa le puna in practica. Testeaza-l din cand in cand intrebandu-l ce trebuie sa faceti cand sunteti in fata unei strazi cu sau fara zebra, semafor sau indicatoare, dar nu te enerva daca nu stie. Repeta-i mereu pana le invata si le pune in practica!
sursa
Dezvoltarea psihica a copilului la 6-11 ani
Dezvoltarea psihica a copilului in perioada scolara, intre 6 si 11 ani, este intr-un progres continuu. Este o perioada presarata cu o multime de emotii si trairi noi pe care copilul trebuie sa invete sa le controleze si sa le foloseasca in beneficiul lui. Si dezvoltarea intelectuala cunoaste apogeul odata cu intrarea la scoala. Iata care sunt principalele caracteristici ale dezvoltarii psihice la scolari, intre 6 si 11 ani!
La 6-7 ani
Din punct de vedere intelectual si psihologic, copilul se afla la inceput de drum in ceea ce priveste achizitiile intelectuale sau cognitive. Odata cu inceperea scolii, are ocazia sa invete o multime de lucruri noi, care-i stimuleaza inteligenta si ii dezvolta cultura generala.
De asemenea, incepand cu varsta de sase anisori, copilul se va confrunta cu emotii si stari noi si va fi nevoit sa le faca fata si sa le controleze eficient.
Din punct de vedere emotional, este o varsta inca dominata de nesiguranta si temeri, uneori nejustificate. Este incapabil sa accepte critici sau pedepse si sa-si asume vina in situatiile care o cer.
I se pare ca are dreptate in absolut orice si ca totul i se cuvine. Ii este imposibil sa faca alegeri, deoarece vrea totul pentru el.
Are tendinta de a fi rigid si negativist in gandire, iar accesele de furie isi mai pot face simtita prezenta in comportamentul lui.
Sub presiunea stresului specific varstei, poate dezvolta balbism, care ii poate afecta dezvoltarea intelectuala. Insa, in cele mai multe cazuri, este o problema trecatoare, care tine doar pana cand copilul se adapteaza la noi situatii si experiente. Memoria incepe sa fie din ce in ce mai organizata si poate chiar sa invete sa scrie si sa citeasca.
Back to school: o suta de sfaturi utile pentru tine si copilul tau
La 8-9 ani
Intre 8-9 ani, copilul tau incepe sa aiba primele secrete si sa simta din ce in ce mai mult nevoia de intimitate. Este momentul in care, daca nu ai facut-o pana acum, trebuie sa ii asiguri un spatiu personal, doar al lui si ceva timp singur, in propria intimitate.
Are asteptari inalte de la propria persoana si trece prin perioada in care autocritica este la cote maxime. I se pare ca nu face nimic bine si chiar spune adesea acest lucru: nu sunt bun la nimic, nu fac nimic bine etc.
Si curiozitatea va persista in dezvoltarea lui emotionala. Copilul incepe sa fie din ce in ce mai interesat de cauzele sau motivele pentru care se intampla anumite lucruri. S-a constatat ca la aceasta varsta copilul pune foarte multe intrebari legate de sarcina si nastere.
Este in perioada in care isi exprima din plin afectiunea, isi ofera ajutorul, este vesel si jovial, dar la fel de bine are momente in care este obraznic, egoist, are pretentii nejustificate si vrea sa fie autoritar in relatia cu ceilalti.
Si temerile care predominau in etapa prescolara incep sa se rareasca si sa se diminueze in intensitate. Inca mai manifesta frica de anumite lucruri, insa sunt temeri rezonabile, justificate pentru aceasta varsta.
Opune adesea rezistenta in fata solicitarilor tale sau instructiunilor pe care i le oferi, insa cu rabdare si metode disciplinare eficiente, pana la urma va ceda rugamintilor tale.
La 10-11 ani
Pe la 10-11 ani, copilul incepe sa faca trecerea la pubertate, o noua etapa a copilariei, marcata de schimbari semnificative din punct de vedere emotional.
Schimbarile de la pubertate isi pun foarte mult amprenta asupra dezvoltarii lui psihologice. In primul rand ca incepe sa devina mai interesat de propria imagine, de modul in care se imbraca, de ce impresie au ceilalti despre el. Vrea din ce in ce mai multa intimitate si este preocupat de relatiile cu prietenii si ceilalti copii.
Activitatile scolare intra din ce in ce mai mult printre preocuparile lui. Talentele incep sa iasa la suprafata, iar pasiunile si interesele pentru anumite activitati sunt doar temporare. Insa talentele native trebuie cultivate din primele momente in care copilul da semne ca are inclinatii spre ele.
Pornirile agresive incep sa se domoleasca. Copilul capata mai mult autocontrol. Nu este o etapa a copilariei dominata de agresivitate, ci mai degraba de sensibilitate. Copilul se afla intr-o perioada sensibila si are nevoie de parinti alaturi de el, pentru a-l ajuta sa se descurce cu emotiile si schimbarile prin care trece.
sursa
La 6-7 ani
Din punct de vedere intelectual si psihologic, copilul se afla la inceput de drum in ceea ce priveste achizitiile intelectuale sau cognitive. Odata cu inceperea scolii, are ocazia sa invete o multime de lucruri noi, care-i stimuleaza inteligenta si ii dezvolta cultura generala.
De asemenea, incepand cu varsta de sase anisori, copilul se va confrunta cu emotii si stari noi si va fi nevoit sa le faca fata si sa le controleze eficient.
Din punct de vedere emotional, este o varsta inca dominata de nesiguranta si temeri, uneori nejustificate. Este incapabil sa accepte critici sau pedepse si sa-si asume vina in situatiile care o cer.
I se pare ca are dreptate in absolut orice si ca totul i se cuvine. Ii este imposibil sa faca alegeri, deoarece vrea totul pentru el.
Are tendinta de a fi rigid si negativist in gandire, iar accesele de furie isi mai pot face simtita prezenta in comportamentul lui.
Sub presiunea stresului specific varstei, poate dezvolta balbism, care ii poate afecta dezvoltarea intelectuala. Insa, in cele mai multe cazuri, este o problema trecatoare, care tine doar pana cand copilul se adapteaza la noi situatii si experiente. Memoria incepe sa fie din ce in ce mai organizata si poate chiar sa invete sa scrie si sa citeasca.
Back to school: o suta de sfaturi utile pentru tine si copilul tau
La 8-9 ani
Intre 8-9 ani, copilul tau incepe sa aiba primele secrete si sa simta din ce in ce mai mult nevoia de intimitate. Este momentul in care, daca nu ai facut-o pana acum, trebuie sa ii asiguri un spatiu personal, doar al lui si ceva timp singur, in propria intimitate.
Are asteptari inalte de la propria persoana si trece prin perioada in care autocritica este la cote maxime. I se pare ca nu face nimic bine si chiar spune adesea acest lucru: nu sunt bun la nimic, nu fac nimic bine etc.
Si curiozitatea va persista in dezvoltarea lui emotionala. Copilul incepe sa fie din ce in ce mai interesat de cauzele sau motivele pentru care se intampla anumite lucruri. S-a constatat ca la aceasta varsta copilul pune foarte multe intrebari legate de sarcina si nastere.
Este in perioada in care isi exprima din plin afectiunea, isi ofera ajutorul, este vesel si jovial, dar la fel de bine are momente in care este obraznic, egoist, are pretentii nejustificate si vrea sa fie autoritar in relatia cu ceilalti.
Si temerile care predominau in etapa prescolara incep sa se rareasca si sa se diminueze in intensitate. Inca mai manifesta frica de anumite lucruri, insa sunt temeri rezonabile, justificate pentru aceasta varsta.
Opune adesea rezistenta in fata solicitarilor tale sau instructiunilor pe care i le oferi, insa cu rabdare si metode disciplinare eficiente, pana la urma va ceda rugamintilor tale.
La 10-11 ani
Pe la 10-11 ani, copilul incepe sa faca trecerea la pubertate, o noua etapa a copilariei, marcata de schimbari semnificative din punct de vedere emotional.
Schimbarile de la pubertate isi pun foarte mult amprenta asupra dezvoltarii lui psihologice. In primul rand ca incepe sa devina mai interesat de propria imagine, de modul in care se imbraca, de ce impresie au ceilalti despre el. Vrea din ce in ce mai multa intimitate si este preocupat de relatiile cu prietenii si ceilalti copii.
Activitatile scolare intra din ce in ce mai mult printre preocuparile lui. Talentele incep sa iasa la suprafata, iar pasiunile si interesele pentru anumite activitati sunt doar temporare. Insa talentele native trebuie cultivate din primele momente in care copilul da semne ca are inclinatii spre ele.
Pornirile agresive incep sa se domoleasca. Copilul capata mai mult autocontrol. Nu este o etapa a copilariei dominata de agresivitate, ci mai degraba de sensibilitate. Copilul se afla intr-o perioada sensibila si are nevoie de parinti alaturi de el, pentru a-l ajuta sa se descurce cu emotiile si schimbarile prin care trece.
sursa
7 lucruri pe care să i le spui copilului despre desenele lui, în loc de “Foarte frumos!”
Modul în care îți lauzi copilul pentru diverse realizări poate avea un impact atât asupra respectului său de sine, cât și asupra modului ulterior de evoluție în viață. Ce lucruri este bine să i le spui acestuia despre desenele lui în loc de Foarte frumos vei afla aici alături de explicații în detaliu.
e trebuie să știi despre laude la copii
Majoritatea părinților primesc întrebări din partea celor mici cu privire la diverse realizări de-ale lor. Cel mai adesea este vorba despe situații precum desene pe care le realizează; vi le arată și apoi urmează avalanșa de întrebări: îți place? Ce părere ai? Deși de cele mai multe ori nici nu reușești să înțelegi ce reprezintă formele și liniile din fața ochilor, te simți cumva dator să oferi un compliment/o reîntărire de tip pozitiv, iar cel mai adesea la îndemână este foarte frumos. Evident, după oferirea complimentului, urmează un moment de bucurie și manifestări de încântare maximă. Practic, este o variantă facilă de a evalua munca copilului, de altfel de preferat unei afirmații complet nepotrivite (cum ar fi să spui că mașina din desen pare foarte rapidă, însă copilul desenase un câine sau să confunzi un cerc roșu cu un balon, care de fapt era o reprezentare a bunicului). Adevărul este însă că afirmația foarte frumos este adesea repetată pentru realizări la care cel mic nu a depus un efort deosebit; copilul învață astfel că totul este foarte frumos atâta timp cât mama și tata spun asta (și numai atunci când mama și tata spun).
Conform cercetărilor curente, câteva dintre cele mai frecvent folosite și aparent pozitive fraze în comunicarea cu copiii au de fapt un efect distructiv. În pofida bunelor noastre intenții, aceste afirmații îi învață pe copii să înceteze să aibă încredere în sistemul lor intern de îndrumare, să devină înșelători, să facă cât mai puține lucruri și să renunțe când obstacolele devin prea dificile. Alfie Kohn susține că acest mod de abordare nu face decât să: manipuleze copilul (deoarece constituie mai degrabă o reacție inconștientă, de comoditate a părintelui, de care de multe ori copilul nu are nevoie), să creeze dependenți de laude (dacă expresia este constant repetată indiferent ce face copilul, acesta o va aștepta și anticipa de fiecare dată), să răpească bucuria unui copil (deoarece tu ca părinte nu ai depus un efort prea mare în a evalua cu adevărat munca sa și răspunzi automat fără să apreciezi), să elimine interesul (când copilul observă că este în permanență complimentat, indiferent de situație, nu își va mai da interesul să creeze ceva mai bun), să scadă nivelul de realizări (în continuarea motivului anterior, realizările devin mai reduse, de calitate mai scăzută).
Printre aceste afirmații pe care este bine să le eliminați din vocabular este și expresia foarte frumos. Dacă dorești să ai parte de un copil bun, căruia îi pasă de cei din jur și de propria reușită, află că există alternative care vor încuraja motivația instrinsecă și conexiunea emoțională cu cei mici.
Putem răspunde copiilor într-o manieră în care le apreciem efortul și încurajăm învățarea care prin repetiție vor fi memorate, iar data viitoare când ți se mai cere părerea nu vei fi luat pe nepregătite.
desene copii
1. Nu presupune de la început că ai înțeles tematica lucrării
Prin urmare este bine să întrebi copilul "Îmi poți povesti despre desenul tău?" După cum ai aflat deja anterior, sunt șanse foarte mari ca un părinte să aibă o perspectivă diferită de cea a copilului cu privire la imaginea reprezentată, confundând astfel un camion cu un câine pe role, un elf cu un copac sau o gogoașă cu un portal în viitor. Celor mici le place să vorbească despre lucrările lor, iar acesta este un moment prielnic să faci uz de acest interes.
2. Observă detalii
Discută despre umbrele, liniile, culorile și formele pe care le observi în lucrarea sa. Spune-i lucruri precum "observ că ai adăugat culoarea mov pe cer, spune-mi mai multe despre asta sau ai pus buline albastre sub apă, povestește-mi despre ele." Invită copiii să discute procesul de gândire aflat în spatele desenului.
3. Oferă un feedback legat de efortul său
Când îți observi copilul concentrat și adăugând detalii la o schiță sau la o mâzgăleală, laudă-l. Comentarii precum "văd că te-ai străduit să desenezi acele linii curbe sau ai continuat să lucrezi până când ai terminat tot desenul". Apreciază în mod real efortul pe care copilul l-a depus în realizarea lucrării.
desene copii
4. Folosește expresii precum am observat sau văd
Spune ceva care să creeze o interacțiune între tine și cel mic, cum ar fi "am observat că ai folosit mult albastru, este culoarea ta preferată" sau "am observat că ai adăugat galben peste mov" sau "de ce te-ai gândit să desenezi asta pe triunghi?" La fel de utilă este și varianta de a întreba "de unde ți-a venit ideea să desenezi asta?"
5. Nu judeca desenul
Când copilul te întreabă dacă îți place oferă un răspuns care să conțină un anumit detaliu pe care îl consideri atrăgător, de exemplu, "acei nori mov îmi amintesc de un apus de soare pe care l-am văzut noaptea trecută" sau "floarea aceasta albastră este preferata mea". Acest tip de comentarii vor încuraja, de altfel, o continuare a discuției.
6. Pari mândru. Chiar ești?
Întrebându-l care sunt sentimentele sale cu privire la desen îl încurajezi să fie sincer și deschis cu tine. Există o mulțime de situații în care cei mici nu sunt mulțumiți de desenele lor și își doresc doar să îți cunoască impresia. Prin urmare, în aceste situații o minciună spusă din comoditate poate face mai mult rău decât bine.
7. Încurajează pașii următori
În cazul în care înțelegi perfect ce reprezintă desenul copilului, îi poți oferi câteva sfaturi, precum să îl completeze cu diverse detalii. De exemplu, omuleții reprezentați pot fi accesorizați cu haine, pantofi, pălării. Încearcă însă să nu pară o critică pentru a nu-i răni sentimentele (să nu rămână cu impresia că desenul său este incomplet).
sursa
e trebuie să știi despre laude la copii
Majoritatea părinților primesc întrebări din partea celor mici cu privire la diverse realizări de-ale lor. Cel mai adesea este vorba despe situații precum desene pe care le realizează; vi le arată și apoi urmează avalanșa de întrebări: îți place? Ce părere ai? Deși de cele mai multe ori nici nu reușești să înțelegi ce reprezintă formele și liniile din fața ochilor, te simți cumva dator să oferi un compliment/o reîntărire de tip pozitiv, iar cel mai adesea la îndemână este foarte frumos. Evident, după oferirea complimentului, urmează un moment de bucurie și manifestări de încântare maximă. Practic, este o variantă facilă de a evalua munca copilului, de altfel de preferat unei afirmații complet nepotrivite (cum ar fi să spui că mașina din desen pare foarte rapidă, însă copilul desenase un câine sau să confunzi un cerc roșu cu un balon, care de fapt era o reprezentare a bunicului). Adevărul este însă că afirmația foarte frumos este adesea repetată pentru realizări la care cel mic nu a depus un efort deosebit; copilul învață astfel că totul este foarte frumos atâta timp cât mama și tata spun asta (și numai atunci când mama și tata spun).
Conform cercetărilor curente, câteva dintre cele mai frecvent folosite și aparent pozitive fraze în comunicarea cu copiii au de fapt un efect distructiv. În pofida bunelor noastre intenții, aceste afirmații îi învață pe copii să înceteze să aibă încredere în sistemul lor intern de îndrumare, să devină înșelători, să facă cât mai puține lucruri și să renunțe când obstacolele devin prea dificile. Alfie Kohn susține că acest mod de abordare nu face decât să: manipuleze copilul (deoarece constituie mai degrabă o reacție inconștientă, de comoditate a părintelui, de care de multe ori copilul nu are nevoie), să creeze dependenți de laude (dacă expresia este constant repetată indiferent ce face copilul, acesta o va aștepta și anticipa de fiecare dată), să răpească bucuria unui copil (deoarece tu ca părinte nu ai depus un efort prea mare în a evalua cu adevărat munca sa și răspunzi automat fără să apreciezi), să elimine interesul (când copilul observă că este în permanență complimentat, indiferent de situație, nu își va mai da interesul să creeze ceva mai bun), să scadă nivelul de realizări (în continuarea motivului anterior, realizările devin mai reduse, de calitate mai scăzută).
Printre aceste afirmații pe care este bine să le eliminați din vocabular este și expresia foarte frumos. Dacă dorești să ai parte de un copil bun, căruia îi pasă de cei din jur și de propria reușită, află că există alternative care vor încuraja motivația instrinsecă și conexiunea emoțională cu cei mici.
Putem răspunde copiilor într-o manieră în care le apreciem efortul și încurajăm învățarea care prin repetiție vor fi memorate, iar data viitoare când ți se mai cere părerea nu vei fi luat pe nepregătite.
desene copii
1. Nu presupune de la început că ai înțeles tematica lucrării
Prin urmare este bine să întrebi copilul "Îmi poți povesti despre desenul tău?" După cum ai aflat deja anterior, sunt șanse foarte mari ca un părinte să aibă o perspectivă diferită de cea a copilului cu privire la imaginea reprezentată, confundând astfel un camion cu un câine pe role, un elf cu un copac sau o gogoașă cu un portal în viitor. Celor mici le place să vorbească despre lucrările lor, iar acesta este un moment prielnic să faci uz de acest interes.
2. Observă detalii
Discută despre umbrele, liniile, culorile și formele pe care le observi în lucrarea sa. Spune-i lucruri precum "observ că ai adăugat culoarea mov pe cer, spune-mi mai multe despre asta sau ai pus buline albastre sub apă, povestește-mi despre ele." Invită copiii să discute procesul de gândire aflat în spatele desenului.
3. Oferă un feedback legat de efortul său
Când îți observi copilul concentrat și adăugând detalii la o schiță sau la o mâzgăleală, laudă-l. Comentarii precum "văd că te-ai străduit să desenezi acele linii curbe sau ai continuat să lucrezi până când ai terminat tot desenul". Apreciază în mod real efortul pe care copilul l-a depus în realizarea lucrării.
desene copii
4. Folosește expresii precum am observat sau văd
Spune ceva care să creeze o interacțiune între tine și cel mic, cum ar fi "am observat că ai folosit mult albastru, este culoarea ta preferată" sau "am observat că ai adăugat galben peste mov" sau "de ce te-ai gândit să desenezi asta pe triunghi?" La fel de utilă este și varianta de a întreba "de unde ți-a venit ideea să desenezi asta?"
5. Nu judeca desenul
Când copilul te întreabă dacă îți place oferă un răspuns care să conțină un anumit detaliu pe care îl consideri atrăgător, de exemplu, "acei nori mov îmi amintesc de un apus de soare pe care l-am văzut noaptea trecută" sau "floarea aceasta albastră este preferata mea". Acest tip de comentarii vor încuraja, de altfel, o continuare a discuției.
6. Pari mândru. Chiar ești?
Întrebându-l care sunt sentimentele sale cu privire la desen îl încurajezi să fie sincer și deschis cu tine. Există o mulțime de situații în care cei mici nu sunt mulțumiți de desenele lor și își doresc doar să îți cunoască impresia. Prin urmare, în aceste situații o minciună spusă din comoditate poate face mai mult rău decât bine.
7. Încurajează pașii următori
În cazul în care înțelegi perfect ce reprezintă desenul copilului, îi poți oferi câteva sfaturi, precum să îl completeze cu diverse detalii. De exemplu, omuleții reprezentați pot fi accesorizați cu haine, pantofi, pălării. Încearcă însă să nu pară o critică pentru a nu-i răni sentimentele (să nu rămână cu impresia că desenul său este incomplet).
sursa
Cum pregatim copiii pentru vacanta?
O vacanta in familie sau o tabara poate fi prilej de mare bucurie, atat pentru copii, cat si pentru adulti. Insa atunci cand vacanta in familie ori tabara constituie o premiera pentru unul sau chiar toti prichindeii, noutatea poate fi coplesitoare. Anticiparea sau chiar si surpriza, pot fi receptate ca infricosatoare ori ca neplacute de catre cei mici. Cel mai bine este ca, inainte de plecarea intr-o vacanta sa ii pregatiti pe cei mici.
Vacanta este o perioada foarte indragita a anului, asteptata cu nerabdare de catre cei mici daca stiu ce urmeaza. Este foarte important, mai ales daca este prima lor vacanta in familie, ori chiar tabara fara parinti si mai ales daca nu sunt obisnuiti cu calatoriile, sa ii pregatiti pe cei mici pentru aventura ce va urma.
Pregatirea pentru vacanta
In functie de varsta copiilor tai, cu ceva timp inainte de marea aventura trebuie sa le povestesti cate ceva despre ce inseamna o vacanta in familie sau o tabara. Este absolut necesar sa incerci sa descrii perioada vacantei ori a taberei ca fiind una plina de bucurie si aventura, de lucruri si locuri noi. Ideal este sa te documentezi tu inainte despre destinatia unde copiii vor ajunge (cu sau fara voi, parintii), despre atractiile si activitatile de acolo.
Arata-le poze si spune-le totul ca pe o poveste daca sunt prescolari, iar daca stiu deja sa citeasca prezinta-le un ghid de calatorie ilustrat ori chiar materiale de pe internet. Lasa-i sa iti puna cate intrebari doresc si incearca sa le raspunzi cat mai sincer cu putinta. In felul acesta ei se vor asigura ca nu este nimic infricosator "acolo" si ca pot avea incredere in tine.
In cazul in care cei mici trebuie pregatiti pentru prima lor tabara fara voi, este foarte important sa ii asiguri ca se vor intoarce la voi dupa x zile si ca vor putea tine legatura in permanenta cu voi.
Familie
Pregatirea pentru calatorie
O vacanta la mare departare de casa nu este intotdeauna cea mai buna idee in ceea ce priveste copiii mici. Drumul pana la destinatie poate fi extenuant si este posibil sa scoata la iveala cele mai urate comportamente ale copiilor. Indiferent ca veti pleca in vacanta cu masina, trenul ori avionul, este foarte important sa ii pregatesti pe cei mici pentru drumul pe care il au de facut.
Trebuie sa le explici pe intelesul lor ca este necesar sa stea pe scaunul lor linistiti tot timpul calatoriei, ca vor exista momente in care se vor putea ridica pentru dezmortirea picioarelor, ca trebuie sa nu ii deranjeze pe ceilalti calatori din jur, ca nu au voie sa faca galagie ori sa arunce cu obiecte sau jucarii. In functie de varsta lor, poti sa inventezi un joc „cine sta cel mai mult cuminte in fotoliu/scaun" in care sa participi si tu, lasandu-i, in general, pe ei sa castige. Asigura-i ca in timpul calatoriei vor avea parte de jocuri si surprize si tine-te de cuvant pentru a nu distruge sansele unei calatorii viitoare placute.
Tata si fiu cu laptop
Pregatirea pentru mese la restaurant
Majoritatea parintilor merg la restaurante cu cei mici si acolo descopera ca nu au nici cel mai mic control asupra lor: in loc sa manance linistiti stand pe scaunul lor, asa cum fac acasa, copiii incep sa alerge printre mese, sa arunce cu mancarea, sa traga de fetele de masa si sa tipe cat pot de tare. Atunci cand te afli aproape de casa poate ca solutia este la indemana: va ridicati de la masa si mergeti acasa.
In calatorie insa, neavand alta solutie pentru a lua masa, va puteti transforma in tinta privirilor dezaprobatoare ale celorlalti sau chiar puteti fi rugati politicos sa parasiti restaurantul. Pentru a evita asemenea momente neplacute in vacanta, trebuie sa ii pregatiti pe cei mici din timp. Pregatirea lor consta, evident, in iesiri la restaurant in care sa le corectati comportamentul, iar daca acest lucru poate fi prea costisitor, macar incercati sa luati masa cu mai multi adulti sau cu familia extinsa pentru a exersa comportamentul potrivit pentru mesele in public.
Familie
Pregatirea pentru activitati de vacanta
Pregatirea copiilor pentru vacanta trebuie sa includa si explicatii in legatura cu ce se va intampla concret la destinatie. Povesteste-le in detaliu programul zilelor de vacanta, puncteaza momentele de joaca, vizita atractiilor locale, ce inseamna un muzeu si ce vor vedea acolo, cum si unde vor dormi, cum va fi vremea si ce inseamna un hotel. De asemenea, asigura-i pe cei mici ca si in vacanta veti pastra anumite obiceiuri de rutina, cum ar fi baia de seara, povestea dinainte de culcare sau joaca in pat dimineata.
In cazul in care calatoria celor mici va include si vizite in parcuri de distractii, gaseste pe internet cateva filmulete scurte din care pot sa inteleaga amuzamentul de care vor avea parte acolo, ce inseamna „ne vom da in trenulete" sau „carusel". De asemenea, este foarte important sa ii asiguri pe cei mici ca nu vor avea parte de momente neplacute, iar daca nu vor vrea sa faca ceva sau un anumit loc sau joc ii va speria, nu ii vei obliga sa continue.
Familia pleaca in vacanta
Sfaturi pentru parinti
O vacanta cu cei mici, mai ales prima vacanta a lor, poate fi un motiv de stres pentru voi parintii, incepand cu momentul planificarii, al impachetarii bagajului si continuand cu drumul pana la destinatie si cu vacanta in sine. Cel mai important lucru este sa incercati sa nu aveti asteptari nerealiste si sa va pregatiti, atat sufleteste cat si practic, pentru ceea ce va urma.
• Impachetati pentru cei mici jocuri pentru drum, dar si pentru serile sau diminetile de vacanta.
• Nu uitati obiectele de confort ale copiilor. Poate fi vorba despre paturica preferata, o jucarie de plus sau o veioza mica de veghe.
• Incercati pe cat posibil sa nu va aratati stresul. Cei mici va pot prelua starea inconstient, iar vacanta poate deveni un cosmar plin de tipete, plans si crize de nervi.
• Limitati consumul de zahar si ciocolata al celor mici, atat pe parcursul calatoriei, dar si cu cateva zile inainte. Zaharul sau ciocolata le va conferi multa energie si implicit, ii va face irascibili si mofturosi.
• Nu va simtiti mai vinovati sau mai jenati decat este cazul atunci cand copiii fac crize in public. Spectatorii deranjati au si ei copii sau daca nu, la randul lor au fost copii si si-au pus parintii in aceeasi situatie ca a voastra macar o data.
• Incercati pe cat posibil sa variati activitatile zilnice, astfel incat sa le mentineti interesul si entuziasmul pe tot parcursul vacantei.
sursa
Vacanta este o perioada foarte indragita a anului, asteptata cu nerabdare de catre cei mici daca stiu ce urmeaza. Este foarte important, mai ales daca este prima lor vacanta in familie, ori chiar tabara fara parinti si mai ales daca nu sunt obisnuiti cu calatoriile, sa ii pregatiti pe cei mici pentru aventura ce va urma.
Pregatirea pentru vacanta
In functie de varsta copiilor tai, cu ceva timp inainte de marea aventura trebuie sa le povestesti cate ceva despre ce inseamna o vacanta in familie sau o tabara. Este absolut necesar sa incerci sa descrii perioada vacantei ori a taberei ca fiind una plina de bucurie si aventura, de lucruri si locuri noi. Ideal este sa te documentezi tu inainte despre destinatia unde copiii vor ajunge (cu sau fara voi, parintii), despre atractiile si activitatile de acolo.
Arata-le poze si spune-le totul ca pe o poveste daca sunt prescolari, iar daca stiu deja sa citeasca prezinta-le un ghid de calatorie ilustrat ori chiar materiale de pe internet. Lasa-i sa iti puna cate intrebari doresc si incearca sa le raspunzi cat mai sincer cu putinta. In felul acesta ei se vor asigura ca nu este nimic infricosator "acolo" si ca pot avea incredere in tine.
In cazul in care cei mici trebuie pregatiti pentru prima lor tabara fara voi, este foarte important sa ii asiguri ca se vor intoarce la voi dupa x zile si ca vor putea tine legatura in permanenta cu voi.
Familie
Pregatirea pentru calatorie
O vacanta la mare departare de casa nu este intotdeauna cea mai buna idee in ceea ce priveste copiii mici. Drumul pana la destinatie poate fi extenuant si este posibil sa scoata la iveala cele mai urate comportamente ale copiilor. Indiferent ca veti pleca in vacanta cu masina, trenul ori avionul, este foarte important sa ii pregatesti pe cei mici pentru drumul pe care il au de facut.
Trebuie sa le explici pe intelesul lor ca este necesar sa stea pe scaunul lor linistiti tot timpul calatoriei, ca vor exista momente in care se vor putea ridica pentru dezmortirea picioarelor, ca trebuie sa nu ii deranjeze pe ceilalti calatori din jur, ca nu au voie sa faca galagie ori sa arunce cu obiecte sau jucarii. In functie de varsta lor, poti sa inventezi un joc „cine sta cel mai mult cuminte in fotoliu/scaun" in care sa participi si tu, lasandu-i, in general, pe ei sa castige. Asigura-i ca in timpul calatoriei vor avea parte de jocuri si surprize si tine-te de cuvant pentru a nu distruge sansele unei calatorii viitoare placute.
Tata si fiu cu laptop
Pregatirea pentru mese la restaurant
Majoritatea parintilor merg la restaurante cu cei mici si acolo descopera ca nu au nici cel mai mic control asupra lor: in loc sa manance linistiti stand pe scaunul lor, asa cum fac acasa, copiii incep sa alerge printre mese, sa arunce cu mancarea, sa traga de fetele de masa si sa tipe cat pot de tare. Atunci cand te afli aproape de casa poate ca solutia este la indemana: va ridicati de la masa si mergeti acasa.
In calatorie insa, neavand alta solutie pentru a lua masa, va puteti transforma in tinta privirilor dezaprobatoare ale celorlalti sau chiar puteti fi rugati politicos sa parasiti restaurantul. Pentru a evita asemenea momente neplacute in vacanta, trebuie sa ii pregatiti pe cei mici din timp. Pregatirea lor consta, evident, in iesiri la restaurant in care sa le corectati comportamentul, iar daca acest lucru poate fi prea costisitor, macar incercati sa luati masa cu mai multi adulti sau cu familia extinsa pentru a exersa comportamentul potrivit pentru mesele in public.
Familie
Pregatirea pentru activitati de vacanta
Pregatirea copiilor pentru vacanta trebuie sa includa si explicatii in legatura cu ce se va intampla concret la destinatie. Povesteste-le in detaliu programul zilelor de vacanta, puncteaza momentele de joaca, vizita atractiilor locale, ce inseamna un muzeu si ce vor vedea acolo, cum si unde vor dormi, cum va fi vremea si ce inseamna un hotel. De asemenea, asigura-i pe cei mici ca si in vacanta veti pastra anumite obiceiuri de rutina, cum ar fi baia de seara, povestea dinainte de culcare sau joaca in pat dimineata.
In cazul in care calatoria celor mici va include si vizite in parcuri de distractii, gaseste pe internet cateva filmulete scurte din care pot sa inteleaga amuzamentul de care vor avea parte acolo, ce inseamna „ne vom da in trenulete" sau „carusel". De asemenea, este foarte important sa ii asiguri pe cei mici ca nu vor avea parte de momente neplacute, iar daca nu vor vrea sa faca ceva sau un anumit loc sau joc ii va speria, nu ii vei obliga sa continue.
Familia pleaca in vacanta
Sfaturi pentru parinti
O vacanta cu cei mici, mai ales prima vacanta a lor, poate fi un motiv de stres pentru voi parintii, incepand cu momentul planificarii, al impachetarii bagajului si continuand cu drumul pana la destinatie si cu vacanta in sine. Cel mai important lucru este sa incercati sa nu aveti asteptari nerealiste si sa va pregatiti, atat sufleteste cat si practic, pentru ceea ce va urma.
• Impachetati pentru cei mici jocuri pentru drum, dar si pentru serile sau diminetile de vacanta.
• Nu uitati obiectele de confort ale copiilor. Poate fi vorba despre paturica preferata, o jucarie de plus sau o veioza mica de veghe.
• Incercati pe cat posibil sa nu va aratati stresul. Cei mici va pot prelua starea inconstient, iar vacanta poate deveni un cosmar plin de tipete, plans si crize de nervi.
• Limitati consumul de zahar si ciocolata al celor mici, atat pe parcursul calatoriei, dar si cu cateva zile inainte. Zaharul sau ciocolata le va conferi multa energie si implicit, ii va face irascibili si mofturosi.
• Nu va simtiti mai vinovati sau mai jenati decat este cazul atunci cand copiii fac crize in public. Spectatorii deranjati au si ei copii sau daca nu, la randul lor au fost copii si si-au pus parintii in aceeasi situatie ca a voastra macar o data.
• Incercati pe cat posibil sa variati activitatile zilnice, astfel incat sa le mentineti interesul si entuziasmul pe tot parcursul vacantei.
sursa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)