Dezvoltarea psihica a copilului in perioada scolara, intre 6 si 11 ani, este intr-un progres continuu. Este o perioada presarata cu o multime de emotii si trairi noi pe care copilul trebuie sa invete sa le controleze si sa le foloseasca in beneficiul lui. Si dezvoltarea intelectuala cunoaste apogeul odata cu intrarea la scoala. Iata care sunt principalele caracteristici ale dezvoltarii psihice la scolari, intre 6 si 11 ani!
La 6-7 ani
Din punct de vedere intelectual si psihologic, copilul se afla la inceput de drum in ceea ce priveste achizitiile intelectuale sau cognitive. Odata cu inceperea scolii, are ocazia sa invete o multime de lucruri noi, care-i stimuleaza inteligenta si ii dezvolta cultura generala.
De asemenea, incepand cu varsta de sase anisori, copilul se va confrunta cu emotii si stari noi si va fi nevoit sa le faca fata si sa le controleze eficient.
Din punct de vedere emotional, este o varsta inca dominata de nesiguranta si temeri, uneori nejustificate. Este incapabil sa accepte critici sau pedepse si sa-si asume vina in situatiile care o cer.
I se pare ca are dreptate in absolut orice si ca totul i se cuvine. Ii este imposibil sa faca alegeri, deoarece vrea totul pentru el.
Are tendinta de a fi rigid si negativist in gandire, iar accesele de furie isi mai pot face simtita prezenta in comportamentul lui.
Sub presiunea stresului specific varstei, poate dezvolta balbism, care ii poate afecta dezvoltarea intelectuala. Insa, in cele mai multe cazuri, este o problema trecatoare, care tine doar pana cand copilul se adapteaza la noi situatii si experiente. Memoria incepe sa fie din ce in ce mai organizata si poate chiar sa invete sa scrie si sa citeasca.
Back to school: o suta de sfaturi utile pentru tine si copilul tau
La 8-9 ani
Intre 8-9 ani, copilul tau incepe sa aiba primele secrete si sa simta din ce in ce mai mult nevoia de intimitate. Este momentul in care, daca nu ai facut-o pana acum, trebuie sa ii asiguri un spatiu personal, doar al lui si ceva timp singur, in propria intimitate.
Are asteptari inalte de la propria persoana si trece prin perioada in care autocritica este la cote maxime. I se pare ca nu face nimic bine si chiar spune adesea acest lucru: nu sunt bun la nimic, nu fac nimic bine etc.
Si curiozitatea va persista in dezvoltarea lui emotionala. Copilul incepe sa fie din ce in ce mai interesat de cauzele sau motivele pentru care se intampla anumite lucruri. S-a constatat ca la aceasta varsta copilul pune foarte multe intrebari legate de sarcina si nastere.
Este in perioada in care isi exprima din plin afectiunea, isi ofera ajutorul, este vesel si jovial, dar la fel de bine are momente in care este obraznic, egoist, are pretentii nejustificate si vrea sa fie autoritar in relatia cu ceilalti.
Si temerile care predominau in etapa prescolara incep sa se rareasca si sa se diminueze in intensitate. Inca mai manifesta frica de anumite lucruri, insa sunt temeri rezonabile, justificate pentru aceasta varsta.
Opune adesea rezistenta in fata solicitarilor tale sau instructiunilor pe care i le oferi, insa cu rabdare si metode disciplinare eficiente, pana la urma va ceda rugamintilor tale.
La 10-11 ani
Pe la 10-11 ani, copilul incepe sa faca trecerea la pubertate, o noua etapa a copilariei, marcata de schimbari semnificative din punct de vedere emotional.
Schimbarile de la pubertate isi pun foarte mult amprenta asupra dezvoltarii lui psihologice. In primul rand ca incepe sa devina mai interesat de propria imagine, de modul in care se imbraca, de ce impresie au ceilalti despre el. Vrea din ce in ce mai multa intimitate si este preocupat de relatiile cu prietenii si ceilalti copii.
Activitatile scolare intra din ce in ce mai mult printre preocuparile lui. Talentele incep sa iasa la suprafata, iar pasiunile si interesele pentru anumite activitati sunt doar temporare. Insa talentele native trebuie cultivate din primele momente in care copilul da semne ca are inclinatii spre ele.
Pornirile agresive incep sa se domoleasca. Copilul capata mai mult autocontrol. Nu este o etapa a copilariei dominata de agresivitate, ci mai degraba de sensibilitate. Copilul se afla intr-o perioada sensibila si are nevoie de parinti alaturi de el, pentru a-l ajuta sa se descurce cu emotiile si schimbarile prin care trece.
sursa